Chiar dacă caracteristicile jocului ofensiv pot face acest stil mai eficient pe iarbă, succesul nu este garantat.
După cum știm, iarba este suprafața cea mai rapidă din lumea tenisului. Conform teoriei experților, stilul de joc ofensiv este cel mai eficient pe această suprafață, deoarece mingea are o săritură mai rapidă și mai joasă. Prin urmare, adversarii au parte de cel mai scurt timp de reacție. Rezultatele din tenisul feminin ar putea modifica această teorie.
Ce s-a schimbat în ultimii zece ani pe terenurile de tenis?
Statisticile arată că în perioada 2011-2020, Angelique Kerber a obținut cele mai multe victorii pe iarbă, ea fiind o jucătoare de tip counter-puncher.
Jucătoarea germană a câștigat de 59 de ori pe iarbă în această perioadă. Pentru o imagine completă, nu putem trece cu vederea faptul că Kerber este urmată de două jucătoare de atac veritabile, Petra Kvitova cu 51 de victorii și Serena Williams cu (doar) 48 de victorii.
Interesant este, că acest indicator și schimbarea de direcție care par ciudate la prima vedere au fost confirmate și de Wimbledon în ultimii ani. În 2018, jucătoarea germană menționată a ridicat triumfătoare trofeul Venus Rosewater Dish la finalul turneului, iar în 2019 câștigătoarea fost Simona Halep, despre care la fel nu putem spune că este o jucătoare de atac.
Desigur, nu trebuie să ignorăm faptul că în intervalul de timp menționat, cu excepția acestor doi ani, campioanele Grand Slam-ului din Anglia au fost jucătoare de atac.

Schimbarea din 2018 și 2019 este subliniată și de faptul că de la succesul Martinei Hingis din 1997, la Londra nu a mai fost nici o campioană având stilul axat pe construirea punctelor. Aceste cifre se încadrează într-un cadru de ansamblu în care stilul de joc ofensiv prevalează pe toate celelalte suprafețe.
Chiar și la Roland Garros, unde zgura încetinește ritmul jocului, între 2011 și 2020 au fost mai multe campioane cu stil ofensiv decât campioane cu stil mai de construcție al punctelor. Deși nu cred că teoria menționată la începutul articolului se va schimba pe termen lung, precizia constantă a lui Kerber și a lui Halep din acele perioade s-au dovedit mai eficiente decât orice stil ofensiv.
Aceasta este doar încă o dovadă că nu stilul determină neapărat câștigătorul.
Campioane de Grand Slam între 2011 și 2020
Australian Open | Roland Garros | Wimbledon | US Open | |
2011 | Kim Clijsters | Li Na | Petra Kvitova | Samantha Stosur |
2012 | Victoria Azarenka | Maria Sharapova | Serena Williams | Serena Williams |
2013 | Victoria Azarenka | Serena Williams | Marion Bartoli | Serena Williams |
2014 | Li Na | Maria Sharapova | Petra Kvitova | Serena Williams |
2015 | Serena Williams | Serena Williams | Serena Williams | Flavia Pennetta |
2016 | Angelique Kerber | Garbine Muguruza | Serena Williams | Angelique Kerber |
2017 | Serena Williams | Jelena Ostapenko | Garbine Muguruza | Sloane Stephens |
2018 | Caroline Wozniacki | Simona Halep | Angelique Kerber | Naomi Osaka |
2019 | Naomi Osaka | Ashleigh Barty | Simona Halep | Bianca Andreescu |
2020 | Sofia Kenin | Iga Swiatek | Naomi Osaka |
Au existat multe discuții despre cât de mult au încetinit suprafața de joc al Grand Slam-ului londonez în ultimele două decenii. De fapt, în toamna anului 2000, organizatorii prestigiosului turneu au decis să schimbe compoziția gazonului, iar în 2002, deja doi jucători "baseliner" (Lleyton Hewitt și David Nalbandian) au ajuns în finala turneului.
Este interesant să observăm, cu ajutorul înregistrărilor mai vechi, care parte a terenului se uza cel mai mult în urmă câteva decenii și care parte se uzează mai mult în ultimul timp. În anii '80 și '90, zona apropiată de fileu era mult mai uzată la sfârșitul meciurilor, în timp ce în prezent acest lucru este observabil mai degrabă în spatele terenului.
Acest lucru reflectă faptul că stilurile de joc utilizate în prezent nu mai sunt atât de orientate către un atac atât de avântat ca în trecut.